Și dacă tot se spune în popor că dragostea trece prin stomac, cred că este foarte important să fim informați despre ceea ce mâncăm. Eu de obicei aleg varianta documentarelor pentru că astfel am parte de exemple, și fiecare este liber să-și facă propriile păreri, mai ales când sursele unui documentar sunt cât mai variate. Food, INC. este un documentar care surprinde exact esențialul, ușor de ”digerat” și care îți deschide ochii în ceea ce privește ”siguranța alimentară”.
Este trist să afli că mâncarea actuală poate duce la moartea unui copil, apariția de agenți patogeni rezistenți la metodele actuale de combatere, alergii la antibiotice, și chiar boli infantile (diabetul de tip 2 care se manifesta doar la adulți).
Dacă atunci când mergem printre rafturile unui supermarket, credem că avem o sumedenie de sortimente de alimente din care să alegem, este bine de știut că această diversitate se reduce la câteva companii care gestionează întreg sectorul alimentar(diferența este dată doare de ambalaje și etichetări). Pentru fiecare sector alimentar(de legume, de fructe, lactate, carne) monopolul este deținut de o singură companie care gestionează alte companii, producătorul principal rămânând aceasta.
Noi, românii avem încă luxul de a ne bucura de o anumită biodiversitate, dată în principal de agricultura de subzistență deocamdată prezentă, ”noroc” ce va fi pierdut dacă nu se va încuraja comercializarea de produse tradiționale.
Conform legislației (ORDIN nr. 690 din 28 septembrie 2004 pentru aprobarea Normei privind condiţiile şi criteriile pentru atestarea produselor tradiţionale):
Produs tradiţional este produsul care trebuie să fie obţinut din materii prime tradiţionale, să prezinte o compoziţie tradiţională sau un mod de producţie şi/sau de prelucrare care reflectă un procedeu tehnologic de producţie şi/sau de prelucrare tradiţional şi care se distinge în mod clar de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii;
Tradiţionalitate - elementul sau ansamblul de elemente prin care un produs se distinge în mod clar de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii; tradiţionalitatea nu poate să se limiteze la o compoziţie calitativă sau cantitativă ori la un mod de producţie stabilit printr-o reglementare comunitară sau naţională ori prin standarde voluntare; totuşi această regulă nu se aplică dacă reglementarea sau standardul respectiv a fost stabilit în vederea definirii tradiţionalităţii unui produs.
Atestarea produselor tradiţionale – recunoaşterea tradiţionalităţii unui produs prin intermediul înregistrării sale în conformitate cu prezenta normă. Direcţia de politici pentru creşterea animalelor şi produse alimentare din Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale înfiinţează şi administrează un registru de atestare a produselor tradiţionale.
Principalul avantaj al unui produs tradițional este faptul că acesta îți garantează diversitatea în cadrul categoriei din care face parte; de exemplu: modul de preparare a mezelurilor tradiționale românești este diferit în funcție de zonă, deși în final se obține tot produsul intitulat cârnaț, tobă, maioș sau caltaboș, sângerete etc.
Nu vreau sa promovez agricultura ecologică, ci originalitatea culinară a poporului nostru (cât mai este din ea). Se spune adesea că prin agricultura ecologică se moare de foame, ceea ce inclin să cred că nu-i chiar aşa. Atâta timp cât se consumă cumpătat şi nu peste nevoi fiecare popor(ţară) îşi poate asigura propia hrană.
În final îmi vine în minte intrebarea: Cât de adevărată e vorba “Eşti ceea ce mănânci”?
Să aveţi o viaţă sănătoasă! 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu